Mă doare floarea ce uită să fie udată
Şi gândul bun uitat cumva pe-o pleoapă
Nimic din ce-i aici nu e din lumea mea
Învăţ din mers că viaţa-i dură şi nu o poţi schimba.
Pun pixul pe hârtie, ochii-n gol
Privesc şi-aştept să mai primesc un rol
În toată această comedie “viaţa mea”
Sau cum ar fi dacă-ar fi fost a mea.
Nu văd schimbări în jur, totul e doar acomodare
Şi-atunci când ai noroc probabil e-o scăpare
Acolo sus, sau poate doar o ezitare,
O amânare-a clipei când plătim pentru parcare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu