vineri, 15 decembrie 2006

nedefinita

Cuvinte nesfârşite
Şi gânduri frânte-n doi
E tot ce am prin mine,
O ladă de gunoi.

Mi-e ochiul sec de viaţă,
Sinapsă fără noi
Rup dintre stele cerul
Să văd cu ochii tăi

Adorm în gură vorbe,
Am în urechi ecou
Vibraţii simt în vene,
Adânc nu mai sunt eu.

Vreau să te pierd departe
Vreau să te strâng în braţe
Să uit de tot de tine
Să văd numai prin tine.

E haos nefiresc,
Peste tot ce păşesc.
Alerg cu vântu-n faţă,
Visez că sunt în viaţă.

E ca atunci când cazi
În vis, şi nu ai sprijin;
E ca atunci ca plângi
Răzând cu ochii trişti.

Renunţ la tot ce-i bun
Păstrez doar cicatrice
Sufletu-mi e un kitch
La cum a fost demult.

Nu am puterea veche
Să trec focul prin apă
Să-mbin miere cu lapte
Şi să mă cred imun.

Pe-afară sunt identic
Şi toţi mă ştiu acum.
Înlăuntru-s piatră seacă
Acoperită-n... fum.

Niciun comentariu: