Ştiu că atunci când doare eu trebuie să plâng,
Ştiu că privind la soare eu trebuie să râd.
Toţi spun că binele e bine şi răul este rău,
Dar nimeni nu îmi spune de ce nu aleg eu?
Pot face rău sau bine fără să ştiu că pot,
Pot fi cu toţi egal sau pot să nu-i suport.
Aleg doar ce-mi convine, revin ca un resort,
Totul e-o întâmplare, şi peste tot e-un tot.
De sus privesc în sus, inspir doar când expir
Ignor absent esenţa şi totu-mi pare-un chin.
Mă macină dorinţa deşi prea rar mă-nchin,
Icoana-mi zace-n suflet, genunchii-mi sunt pe-un spin.
Aştept să vină ziua, să-nvăţ de ce clipesc,
Caut răspuns în toate, găsesc gol nefiresc.
Am sufletul în petic dar tot vreau să iubesc,
Mi-egală nefiinţa să ştiu de ce trăiesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu