Ecoul numelui tău
a format conturul meu
atunci când ai strigat:
am murit!?
Ochii măinilor mele
caută în continuare explicaţii
la cît de frumoasă vei fi.
Mă dor gânduri
izbite de aerul gol al nepăsării,
şi mă las aşteptând trecutul
alături de singurătate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu