brusc “a iubi” devenise “am iubit”
şi ochiul se închidea spre a se deschide
sub altă eră a fiindului.
tot atunci, “a trăi” devenea, “am trăit”,
ca umbra disparând în absenţa luminii
sub adâncimea întunericului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
mi-aduc aminte conversatia premergatoare acestei poezii...banuiesc ca am fost prima care a citit cea mai mare parte a poeziilor si iti multumesc pentru asta...
macar a iesit ceva bun din tot ce a fost...
Trimiteți un comentariu