Te port in suflet ca pe-o amintire draga
Desi inca esti alaturi de mine
Probabil ca teama de a te pierde
Ma face mult mai precaut sa mai caut
Ochi in alte priviri, zambete pe alte buze
Te port in inima invariabil de anotimp
Desi vara imi este prea cald cu doua imini
Iar iarna nu am suficiente grade sa pot imparti la doi.
Primavara si toamna e putin mai simplu
Pentru ca lacrimile se amestesca in ploi dese
Te port in minte, ca si cum te-ar purta altcineva
Fara sa simt gandurile ce ma apasa in plus
Si fara sa imi pese de vreo sinapsa anapoda
Ce m-ar putea scoate din mintea mea
Lasandu-ma neuronic dependent de tine.
Te port in vise doar asa cum imi place
“(In definitiv sunt visele mele si fac cu ele ce vreau.)”
Stiind ca doar in vise pot sa te iubesc infinit
Pentru ca asta am invatat prin nesomn
In clipele multe de singuratate si noapte...
duminică, 18 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Interesante poezii... E regretabil ca nu ati mai postat demult pe acest blog...
Superbe versuri!
Trimiteți un comentariu