duminică, 18 decembrie 2011

etajat

ai plecat şi iar m-ai lăsat
pe etajera mult prea înaltă.
din fericire, între timp am învăţat
să aştept.

uneori, când ne certam
mă uitai întins pe jos,
obosit şi trântit între lacrimi
şi vise.

alteori zâmbeai
văzând cum mă chinuie
încercări de evadare
nereuşite.

o dată, o singură dată,
ai lăsat uşa întredeschisă
şi-atunci am încercat să scap
de singurătate.

dar, abia ajuns la uşă
am fugit repede înapoi
şi mi-am legat sufletul tremurând
de etajeră.

pe uşa camerei
cu o singură etajeră,
acum nu prea înaltă,
scria….. iubire.

Niciun comentariu: